Sambata, 30.Oct.2010, impreuna cu Adrian, Claudiu si Gabi am pornit catre Vf Giumalau in intentia noastra de a surprinde ultimile manifestari ale Toamnei - in imaginea de mai sus, am surprins rasaritul soarelui de pe sosea, inainte de intrarea in Cimpulung Moldovenesc: de aici incepe Obcina Feredeului!
Imediat ce am trecut de Pojorata, pe drumul catre Vf Rarau (care e in curs de asfaltare) am dat de primele semne ale finalului de toamna ...
Inainte sa intram pe traseul catre Vf Giumalau (banda rosie) o ultima privire de ansamblu catre satul Pojorata
La un moment dat si-a scos si Adrian aparatul foto ... si sa te tii bine: n-a scapat nici o ciuperca, nici un palc de muschi luminati de soare ...
Pe masura ce urcam catre varf incepem sa descoperim splendoarea vailor si muntilor ce se intind de jur imprejur - in departarea vedeti valea Bistritei si Vf Toaca, Ceahlau
Prima zapada a surprins si agitatia animalutelor ce traiesc in padure ... celelalte urme nu vi le arat acum :), sa nu va descurajez :)!
Varful este aproape, iar privelistea devine tot mai ampla - in dreapta puteti observa si Vf Pietrosul Bistritei
Cei trei companioni se tot interesau cat mai avem de mers pana in varf ... dar va asigur ca s-au bucurat maxim ("Maxim am zis!") pe parcurs!
Vf Pietrosul Bistritei (prim plan) si Vf Toaca (in planul indepartat) - de obicei Vf Toaca nu se distinge asa de clar, dar am avut noroc de o zi cu lumina buna ...
... lumina ce a fost transpusa in imagini de neuitat!
Am surprins si cateva texturi de final de toamna si inceput de iarna
Cele doua creste ale Pietrosului Bistritei incadreaza excelent Vf Toaca, de parca stau special la pozat :)
Bistrita Aurie, jos, in vale ...
Ajunsi in varf, Claudiu avea pregatita o surpriza "incendiara" pentru organism ...
Ne-am "bagat", ce era sa facem? Sa-i stricam omului momentul pregatit cu atata entuziasm :)? (cu masura insa, ca presiunea atmosferica interzice)
In varf am intalnit un grup de studenti insotiti de profesorul lor - am fost norocosi, intrucat profesorul si-a dat teza de doctorat cu tema ... muntii pe care ii cuprindeam cu ochii de jur imprejur ...
Asa am aflat ca varful din imagine este Vf Omu din muntii Suhard, despre care pana acum am crezut ca este Vf Pietrosul Rodnei (acesta se afla dincolo de cel din imagine, situat perpendicular pe acesta)
Ne-a confirmat ca acesta este Pietrosul Calimani din masivul cu acelasi nume
De asemenea ne-a confirmat (ceea ce stiam corect :) ) ca aici vedem Vf Pietrosul Bistritei si Vf Toaca in departare
Bistrita Aurie cu serpuirea ei printre munti ...
In departare observati M-tii Maramuresului, care se intind atat pe partea romana (versantul sudic, in imagine) cat si pe partea ucraineana (versantul nordic) - la poalele acestor munti veti observa o baza militara, pare-se o fosta baza de rachete nucleare ucraineana, iar in stanga imaginii se afla pasul Prislop - trecerea dintre Suhard si M-tii Maramuresului.
Studentii de la geografie au imortalizat prezenta lor pe Giumalau - in departare observati Obcina Mare (la orizont, in departare) si Obcina Feredeului (in planul median).
o frumoasa geografa cu pletele in vant :)
Lectia de geografie a continuat - e minunat sa vezi aceasta gasca de studenti in varful muntelui, chiar daca multi dintre ei se afla aici din necesitate si nu din convingere - odata ce ai ajuns aici, este posibil sa prinzi "gustul" si sa mai vii si alta data .... sau nu :)!
Studenta cea cu vino-ncoa ... strike again :))
Am zabovit destul de mult in varf, asa incat am prins si plecarea grupului de studenti, care erau cazati la cabana Zugreni, de unde puteti face trasee atat pe Rarau, Giumalau cat si pe Pietrosul Bistritei.
Pana si ciorile vin sa se distreze la inaltimi ... ciorile veritabile, nuuuu ....
Am uitat sa va spun si de Vf Rarau cu ale sale "Piatra Soimului" (stanga jos), "Pietrele Doamnei" (in centrul imaginii) si "Pochii Raraului" (in dreapta sus, plan departat)
Pietrele Doamnei si cabana meteo (stanga sus)
La intoarcere, dupa ce am trecut de satul Vama, ne-am oprit sa surprindem inceputul apusului acelei zile minunate!
Dupa Gura Humorului am mai facut o ultima oprire pentru a surprinde rosul magnific al apusului ... spre disperarea lui Adrian (care dorea sa junga mai repede acasa :))
Spor la privit si ... la citit
Auras Luchian
